| |
In aceasta
saptamana, intr-un discurs in fata The London School of Economics,
guvernatorul Federal Reserve, Ben Bernake a oferit ascultatorilor o
teorie economica perversa in cautarea suportului pentru recentele masuri
de “scapare” a Wall-Street-ului: “Acest tratament disperat, pe cat
de neatragator pare, pe atat este de inevitabil. Sistemul economic al
SUA este dependent de libera circulatie a creditului, ceea ce face ca
efectele instabilitatii sistemului financiar asupra intregii economii sa
se resimta foarte puternic si rapid.” Cu alte cuvinte, creditul
este sangele economiei si supravietuirea furnizorilor de credit este o
problema de securitate nationala.
In realitate, nu toate economiile se bazeaza pe credit. In schimb, in
ultimul deceniu, SUA a devenit o economie “umflata artificial”, care a
avut nevoie de credit nelimitat pentru a-i impiedica colapsul. intr-o
economie legitima si normala, nu creditul alimenteaza consumul si
investitiile, ci veniturile si economiile. Este pacat ca insusi
guvernatorul Fed nu intelege aceasta diferenta.
Obiceiul familiilor americane (si nu numai) de a se baza pe credit
pentru cumparaturile de zi-cu-zi, este un tipar care trebuie spart si nu
incurajat. Ceea ce avem nevoie in America este mai multa cumpatare si "strangere
a curelei". De exemplu, in actuala situatie economica, americanii nu ar
trebui sa isi mai cumpere masini noi, pe credit. Avand in vedere nivelul
deja exagerat al datoriilor unei familii medii, consumatorii ar trebui
sa amane o asemenea achizitie pana cand si-au platit toate datoriile,
sau ajung sa aiba atat de multe economii, incat isi pot permite sa
cumpere acea masina cu banii jos. Pana in acel moment, ei ar trebui sa
continue sa conduca vechea masina. In tot acest timp, economiile in
crestere la nivel national ar putea fi puse la dispozitia afacerilor
locale, care le-ar folosi pentru atat de necesarele investitii de
capital.
Dar o asemenea schimbare radicala in cultura financiara este acel tip de
schimbare pe care nimeni din actuala sau viitoarea administratie nu pare
sa o ia in calcul. In schimb, furnizand sprijin continuu institutiilor
de imprumut care s-au falimentat prin deciziile gresite luate in ultimii
ani, guvernul practic garanteaza ca acest tip de comportament va
continua si in viitor.
Creditul este intr-adevar vital pentru o economie, dar nu poate
constitui o economie de sine statatoare. Cel mai important lucru de
retinut este ca accesul la credit este limitat de suma economiilor
existente. Economiile care se imprumuta unui individ sau companie nu
sunt disponibile unui alt individ sau unei alte companii pana cand nu
sunt rambursate creditorului. Daca nu sunt niciodata rambursate,
economiile sunt pierdute. Imprumuturile pentru consumatori (creditul de
consum) nu numai ca micsoreaza cantitatea de imprumuturi productive
disponibile catre companii, dar au si o probabilitate mai mare de a nu
fi rambursate deloc. In plus, in timp ce imprumuturile pentru productie
cresc baza de capital a unei economii, imprumuturile pentru consum sunt
doar cheltuite si nu produc conditii care sa duca la imbunatarirea ratei
lor de rambursare. Cand afacerile se imprumuta pentru investitii de
capital, imprumuturile sunt rambursate din profitul suplimentar rezultat
ca urmare a investitiilor respective. Cand indivizii se imprumuta,
creditele pot fi platite doar daca in viitor se sacrifica o parte a
venitului si se consuma mai putin.
Unul din motivele pentru care economia este in corzi este ca s-a permis
o supraindatorare a consumatorilor cu credite pentru consum. Multi s-au
bazat doar pe falsa ipoteza ca imobilele cu care garantau vor creste
mereu ca valoare si ca vor asigura in cele din urma rambursarea
imprumutului si finantarea stilului extravagant de viata. Acum, cand
realitatea cruda si-a intrat in drepturi, de ce ar trebui sa continue
aceasta şarada a consumului ? Faptul ca PIB-ul
SUA este bazat pe consum in proportie de 70% si ca acum se restrange nu
ar trebui sa surprinda pe nimeni. De fapt, aceasta contractie a fost de
mult amanata si Guvernul ar trebui sa stea deoparte.
In incercarea de a prelungi iluzia, Guvernul vrea sa relanseze acea
“vrie de consum” care a dus economia la dezastru. Dar cum pot asemenea
actiuni avea efect si pot ajuta ? Cum va salva economia o din ce in ce
mai mare indatorare ? Nu s-ar imbunatati oare multe aspecte daca tara
si-ar achita cateva dintre datorii si si-ar reumple rezervele de
economii ? Nu ar fi oare mai bine daca in loc sa cumparam atatea „lucruri”,
am incepe sa le si producem ?
Realitatea neplacuta este ca anii de politica fiscala si monetara
iresponsabila au impovarat economia cu datorii imense si au uzurpat baza
si capacitatea industriala. Cu cat incepem sa reparam mai repede
stricaciunile, cu atat mai repede putem indrepta nava pe o directie
corecta. Insa daca vom administra aceleasi masuri care au dus la acest
dezastru, se prea poate ca nava sa se scufunde intr-o mare de inflatie.
Autor: Peter Schiff - Presedintele Euro Pacific Capital si
autorul cartilor „Crash Proof” si „"The Little Book of Bull Moves in
Bear Markets"
Nota trad: desi exemplul si parerile
domnului Schiff se refera la economia SUA, se pot observa usor asemenari
cu economia Romaniei, de aceea consideram ca acest articol poate oferi
cateva reflectii bune asupra cauzelor actualei crize economice mondiale.
|
