Cum pune Obama caruta inaintea calului - lectie de economie pentru incepatori

   In primul sau discurs televizat inaintea Congresului American, presedintele Obama a lasat sa se inteleaga ca prosperitatea se va intoarce odata ce guvernul va repara curgerea creditului in economie. Poate va fi surprins sa afle ca o economie nu poate merge inainte bazat pe credite de consum. Mai mult, oprirea creditarii s-a intamplat dintr-un singur motiv, foarte bun de altfel: nu mai sunt economii care sa fie imprumutate. Eforturile unui guvern de a face mai mult credit disponibil, fara a reconstrui baza productive a economiei si fara a creste rata economisirii, vor duce la distrugerea a ceea ce a mai ramas din acea economie.

   Ideea de baza a economiei tip Obama este ca accesul la credit va permite oamenilor sa imprumute bani pentru a cumpara lucruri, cumparaturi care vor porni motoarele productiei si vor scadea somajul, permitand astfel economiei sa creasca. Totul bine si frumos, dar nu are nici o legatura cu felul in care functioneaza in mod real o economie. Obama nu intelege ca a consuma este un derivat de la a produce, iar creditul este un derivat din economiile acumulate de participantii la piata. Marimea si complexitatea economiilor moderne pot face ca aceste concepte simple sa fie mai putin evidente, insa reducand imaginea de ansamblu la un model de baza putem da ceata la o parte si putem clarifica imaginea.

   Sa presupunem ca avem de-a face cu o economie la scara mica, bazata pe schimb de produse, care are doar 3 participanti: un macelar, un brutar si un fabricat de lumanari. Daca fabricantul de lumanari vrea sa manance paine sau friptura, va produce lumanari si le va da la schimb. Nevoia de mancare exista intotdeauna la fabricantul de lumanari, dar aceasta poate fi satisfacuta doar daca produce lumanari, altfel va muri de foame. Nu prea conteaza faptul ca doreste paine si friptura, atata timp cat nu da nimic in schimb pentru ele.

   Sa introducem in aceasta mica economie bagheta magica a creditului, pe care multi il cred capabil sa substituie productia efectiva de bunuri. Sa presupunem ca macelarul a reusit sa produca o cantitate de friptura in exces fata de ceea ce are el nevoie sa consume zilnic. Stiind aceasta, fabricantul de lumanari ii cere macelarului o friptura cu imprumut pentru a o da la schimb brutarului pentru o paine. Pentru ca aceasta tranzactie sa aiba loc, macelarul ar fi trebuit sa produca mai intai friptura pe care nu o consuma ( economii ). Dupa aceea, el isi imprumuta friptura (economiile) faricantului de lumanari, care ii semneaza acestuia o chitanta in care ii promite sa-i intoarca datoria prin livrarea de lumanari, la o data ulterioara.

   In acest exemplu simplu, tranzactia de cumparare de paine ( care trebuia si ea produsa propriu-zis) a fabricantului de lumanari a fost facuta posibila de productia suplimentara de friptura a macelarului. Faptul ca fabricantul de lumanari a avut acces la credit, nu a crescut cererea totala din mica noastra economie. De fapt, prin utilizarea creditului pentru a efectua tranzactia, in loc de productia si livrarea efectiva de lumanari, economia are in acest moment mai putine lumanari, iar macelarul are mai putina friptura cu care sa cumpere paine el insusi. Ce s-a intamplat de fapt este ca prin economiile facute, macelarul si-a imprumutat propria putere de cumparare creata prin activitatea lui de productie catre fabricantul de lumanari. Acesta a folosit-o pentru a cumpara paine de la brutar.

   In mod similar, fabricantul de lumanari ar fi putut oferi “promisiuni de vanzare” de lumanari direct catre brutar. Tranzactia ar fi fost realizata doar daca brutarul ar fi produs mai multa paine decat consuma el in mod obisnuit, putand astfel sa isi imprumute economiile catre fabricantul de lumanari. Deoarece si-a imprumutat economiile acestuia din urma, brutarul se vede nevoit sa astepte achizitionarea de friptura de la macelar pana cand mai poate produce din nou paine pe care sa o dea la schimb.

   Existenta creditului in aceasta economie model nu a crescut in nici un fel cererea totala de produse, ci doar a permis temporar redistribuirea puterii de cumparare printre jucatorii din piata. Singura metoda de a creste cererea totala este ca productia de lumanari, paine si friptura sa creasca si ea.

   O metoda prin care creditul poate fi totusi utilizat pentru ca o astfel de economie sa creasca ar fi ca fabricantul de lumanari sa imprumute paine si friptura pentru subzistenta, in timp ce el isi mareste capacitatea liniei de productie de lumanari. Daca are success, si-ar putea atunci plati imprumutul cu tot cu dobanda din cantitatea crescuta de lumanari pe care o produce. Astfel, toti jucatorii din economie ar avea de castigat din cresterea productivitatii muncii acestuia. In acest caz, abtinerea de la consum a macelarului si a brutarului a dus la acumularea de economii, care au fost apoi imprumutate fabricantului de lumanari pentru finantarea investitiilor in productia de lumanari. Daca macelarul si brutarul ar fi consumat tot ce au produs, nu s-ar fi acumulat nici un surplus (economii), deci nu ar fi existat credit disponibil pentru fabricantul de lumanari. Economia ar fi fost astfel privata de cresterea productivitatii ce ar fi urmat.

   Pe de alta parte, daca fabricantul de lumanari ar fi imprumutat painea si friptura doar ca sa se auto-recompenseze, in timp ce ar fi luat o vacanta si ar fi sistat productia de lumanari, societatea nu ar fi castigat nimic in plus si, mai mult, ar fi existat posibilitatea ca acesta sa nu-si poata rambursa imprumutul. In acest caz avem de-a face cu un caz clasic de folosire a economiilor pentru imprumuturi de consum, economiile nemaifiind valabile si pentru investitii productive.

   Ce s-ar intampla insa daca un dezastru natural ar distruge toate mijlocele de productie folosite in activitatea macelarului, brutarului si a fabricantului de lumanari ? Confruntat cu o lipsa acuta de mancare si lumanari, propabil ca Barack Obama ar oferi solutia de a "stimula economia" oferind bucati de hartie care se intituleaza bani si acordand imprumuturi oricui ar vrea sa consume. Dar la ce ar mai fi buni banii in aceasta situatie ? Ar face aceste bucati de hartie cu zerouri tiparite pe ele, sau imprumuturile garantate de guvern ca bunurile sa reapara pe piata in mod magic ?

   Introducerea banilor de hartie in exemplul economiei noastre ar creste doar abilitatea celor 3 actori ( macelar, brutar si fabricant de lumanari ) sa mareasca preturile oferite ( masurate in moneda si nu in bunuri propriu-zise) odata ce bunurile vor fi disponibile pe piata. Singura metoda viabila de a readuce prosperitate in piata este ca liniile de productie sa fie reparate cat de repede posibil, pentru a incepe sa produca din nou.

   Tristul adevar este ca latura productiva a economiei americane este in mare masura distrusa si exportata peste hotare. Economia de tip industrial a fost inlocuita de o economie bazata pe servicii financiare, servicii medicale si cheltuieli guvernamentale. Introducerea unei cantitati suplimentare de bani si de credit ieftin intr-un asemenea sistem nu va face altceva decat sa declanseze o spirala inflationista. Trebuie sa ne intoarcem la baze si sa incepem sa producem. Nu o sa fie usor, insa cu siguranta va functiona.

Presedintele Obama si politicienii vestici vor sa ne convinga ca putem sa petrecem toata ziua relaxandu-ne in piscine, iar tiparnita va face toata treaba in locul nostru. Problema insa va aparea cand vom vrea sa iesim din piscina pentru a ne duce sa luam masa. S-ar putea ca singurul lucru pe care il vom gasi pe farfurie sa fie o “promisiune de livrare” a fripturii… undeva in viitor.


Autor: Peter Schiff - Presedintele Euro Pacific Capital si autorul cartilor „Crash Proof” si „"The Little Book of Bull Moves in Bear Markets"

Nota trad: desi exemplul si parerile domnului Schiff se refera la economia SUA, se pot observa usor asemenari cu economia Romaniei, de aceea consideram ca acest articol poate oferi cateva reflectii bune asupra cauzelor actualei crize economice mondiale.
 

Cumpara carti de pe Amazon.com !